Bisericuta noastra cea de toate zilele

          Gasisem mai demult o imagine pe facebook in care era scris: "prea prost sa intelegi stiinta? incearca religia: pupa icoane". Sintagma m-a amuzat la inceput, dupa care am inceput sa-i inteleg profunzimea. Desi la prima vedere pare o jignire la adresa credinciosilor, nu este. Religia insasi se bazeaza pe sintagma:''crede si nu cerceta'', iar credinciosii chiar asta fac, cred, nu cerceteaza. Cred in miracole, sfinti, cred ca problemele lor se pot rezolva de la sine sau isi vor gasi vreo rezolvare divina daca merg la biserica, se inchina diversilor sfinti si ..... pupa icoane. Mie, si cred ca si multora dintre dumneavoastra, mi se pare un aspect total neigienic, s-au facut zeci de reportaje despre bolile care se pot transfera prin pupatul icoanelor.

          Poate ca si aici este un sambure de adevar, sa nu uitam de celebrele cazuri placebo, unde oamenii s-au vindecat miraculos de diverse boli, luand medicamente care nu aveau nici un efect asupra bolii, tocmai crezand ca se pot vindeca! Asta e un lucru dea dreptul uimitor.

          Mai nou, biserica crestina ortodoxa, a intrat in randul "camatarilor legali", adica poate da credite pentru nevoiasii credinciosi.  Am ramas uimita cand am citit stirea, asta ne mai lipsea, biserica = institutie de credit nebancara. Din cate se pare, creditul se poate acorda doar in limita a 5000 lei doar persoanelor care aduc o adeverinta din care rezulta ca au un venit constant si declara ca sunt crestine ortodoxe. Avantajul in a lua un credit de la biserica este dobanda de 6 %, care intradevar este mica in comparatie cu institutiile bancare si nebancare din tara. Asta ar putea parea concurenta neloiala in conditiile in care altii institutii care dau credite platesc taxe la stat, iar bisericile nu.

          Dar ce o sa se intample cu cei care nu-si platesc creditele? Cum isi recupereaza biserica dauna?  Va tine cont de un criteriu in acordarea creditului, precum bancile: cate rate mai aveti? cati copii in intretinere? etc, etc... Crestinul merge la batrinica din biserica, care vinde lumanari si spune ca vrea un credit, iar aceasta zice: stati sa va facem o analiza, sa vedem in ce masura va putem acorda creditul si in valoare de cat?  Si daca eu, credinciosul, luand un credit de la biserica, aduc in loc de 60 lei rata, 30 lei si spun:" atat de la mine si restul de la Dumnezeu" se accepta? Asta este premisa unor preoti cateodata.

          Daca o sa luati sau nu un credit de la biserica sau pur si simplu vreti sa va spune
ti punctul de vedere legat de subiect, astept comentarii dumneavoastra.....asa ca va astept sa hoinarim impreuna pe blog.

Mai animale decat animalele?

       
       Intr-o  zi, stand in fata scarii in masina, asteptandu-mi sotul, vad niste copii, in jurul varstei de 5-6 ani jucandu-se: erau dotati cu paturele, jucarii care mai de care mai frumoase, langa ei, un catelus de vreo 2 luni, care le tot dadea tarcoale poate-poate il baga in seama si il mangaie. Deodata apare in fata scarii un barbat de vreo 30 ani si incepe sa dea cu piciorul in catelus, acesta schelalaie, coboara scarile, se duce in iarba, iar barbatul coboara dupa el si ii mai da o lovitura, atunci am iesit din masina si am tipat la el  sa-l lase in pace. De frica, pentru ca eram singura, am intrat inapoi in masina, barbatul s-a uitat cateva secunde urat la mine, cu o privire de om plina de ura, si a intrat in scara. Copii au continuat sa se joace, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
      Si acum stau si ma gandesc ca acei copii au vazut lovirea unui animal ca pe ceva normal si sunt convinsa ca o parte din ei vor imita comportamentul barbatului: vor lovi la randul lor fiinte nevinovate. Toata lumea stie ca prima forma de invatare la copii

este imitatia! E ma intreb daca acel barbat constientizeaza cat rau face copiilor prin comportamentul sau si daca are cumva copii? Sper sa nu aibe si cel mai bine SA NU FACA! Am ajuns la concluzia ca unii oameni nu merita sa fie parinti! Nu spun ca trebuie sa fii exemplu perfect, dar totusi e nevoie sa fii constient ca nu e bine sa le insufli rautate, violenta. Consider ca daca lovesti cu usurinta un animal, poti face acelasi lucru unui om, fara a avea mustrari de constiinta.
     Imi plac foarte mult animalele, din cauza asta am si reactionat. De cand ma stiu am avut cel putin un animal in casa (in perioada in care am fost copil, am avut mai multe). Mi se pare un lucru bun pentru un copil sa creasca alaturi de un animal, asta pentru ca:
- isi cultiva mai multe responsabilitati;
- isi dezvolta latura afectiva;
- exista si o terapie cu animale pentru copii cu probleme de comportament.
      Imi plac cainii, pisicile, toate animalele, consider ca viata trebuie pretuita in toate formele ei. Astazi, ajunsa in fata scarii in care locuiesc, erau 2 pisicute, se vedea ca amandoua au fost lovite la nivelul capului si ma gandeam: oare a fost acelasi barbat care in urma cu vreo 2-3 luni a lovit acel catel sau a fost altul? sau...mai rau, un copil? De fapt, cele 2 pisicute de astazi mi-au amintit de acel catelus si m-au determinat sa scriu aceasta postare.
    Sunt oameni care si-au pierdus o parte din umanitate, poate si-au impietrit inima odata cu grijile si probleme cotidiene, sau.... poate nu au avut-o niciodata. Sper ca voi, cei care imi cititi blogul sa nu fiti asa, sper sa pastrati in voi gradul de umanitate si sa-l transmiteti mai departe celor din jur si mai ales copiilor vostri.
     Va las in compania unui filmulet cu salvarea unui catel, sa vedeti cum pretuiesc oamenii din alte tari viata:

 
   
   

Casatoriti, dar separati de birocratie

        Cum e posibil ca doi oameni casatoriti sa stea in aceeasi casa dar sa fie nevoiti sa aibe domicilii separate? Pai daca traim in Romania lucrul acesta este foarte posibil! Si foarte normal din punct de vedere al autoritatilor romane sa nu ia atitudine in astfel de cazuri, ca al meu.

         Cum sta treaba mai exact:

-                      Sotul locuieste intr-o garsoniera anl (cand a obtinut-o eram impreuna, statea impreuna, dar nu eram casatoriti).   Dupa casatorie a trebuit sa-mi schimb buletinul si mi s-a parut corect sa avem si acelasi domiciliu trecut pe cartea de identitate, iar aici ce sa vezi:

-                        La politie mi s-a zis ca trebuie sa fiu trecuta in fisa tehnica atasata contractului de inchiriere de pe numele sotului si trebuie sa ajung la primarie pentru asa ceva. Ok, mi-am zis, hai la primarie, acolo SURPRIZA: vor copie dupa C.I.!!!, declaratie notariala ca nu detin teren (pentru ea aveam nevoie de CI!!), pentru cei care nu stiu CI este anulata in momentul casatoriei deoarece se schimba numele. NU aveam cum sa fiu trecuta inainte de casatorie in contractul de inchiriere pentru ca nu aveam nici un grad de rudenie, iar un chirias nu poate lua in chirie un alt chirias. Cum este posibil ca un astfel de caz sa nu fie trecut in legislatie? Ce inteleg din asta? Ca daca stai intr-o garsoniera ANL nu te poti casatori! !!  Trebuia sa te casatoresti inainte sau sa fi atent sa-

ti alegi pe cineva care nu detine nici un teren daca vrei sa iti pastrezi domiciliul!

-                    Cum e posibil sa existe acest cerc vicios?  Sunt convinsa ca nu e prima situatie de genul asta. De ce nu este reglementata cumva in lege sau intr-o hotarare de guvern?

-                     Si mi se mai spune si cu nonsalanta faptul ca trebuia sa fiu trecuta inainte in contract! Adica sa ma casatoresc cand vrea primaria sau cum?

      Si uite asa am ajuns sa fiu casatorita, dar sa am o alta adresa trecuta in CI decat cea a sotului, o situatie care mie mi se pare extrem de absurta! in conditiile in care locuim impreuna.

Asta este PE SCURT una din situatiile absurde cu care se intalnesc multi oameni in Romania, sunt convinsa ca fiecare dintre voi ati ajuns intr-o situatie care a dus la un cerc vicios, din care parca nu ati avut iesire. Sunt convinsa ca au fost multi in situatia mea. Birocratia ne omoara in Romania! Ne imbatraneste inante de vreme. 

   Multi legi sunt votate fara a fi analizate cum trebuie, iar in momentul in care un caz ajunge mediatizat, guvernantii inaspresc legea respectiva + avem parte de mai multa birocratie, lucru care ne complica viata.

   Si va las in compania unui filmulet care descrie PERFECT situatia din Romania:

Esarfa sau atasamentul fata de lucruri

     Intr-o dupa amiaza de vineri seara am hotarat, impreuna cu niste prieteni, sa mergem intr-un club la vreo 30 km distanta de orasul in care locuim. Ne-am distrat, am dansat, iar pe la ora 2 noaptea am plecat acasa. Urcand scarile in blocul in care locuiesc au avut o vaga impresie ca am uitat ceva, dar oare ce? In timp ce ma descalt imi dau seama: esarfa! nu am esarfa! Imi aduc aminte cum, in timp ce eram in club si dansam, mi s-a facut cald si mi-am dat esarfa jos de la gat, am pus-o pe canapea si nu am luat-o de acolo. Si totusi inainte de a pleca, am urmarit cu privirea masa si canapeaua ca nu cumva sa uit ceva si nu era nimic. Imi sun prietenii si nici unul nu stia nimic de ea.
    Incep sa am pareri de rau, imi aduc aminte ca esarfa este un cadou de la mama plecata in Italia, imi aduc aminte ca are culoarea albastra, iar materialul calitativ si cum este foarte posibil sa nu gasesc o alta esarfa asemanatoare, aceasta fiind preferata mea. Si atunci ma hotarasc: ma intorc dupa ea, parcurg distanta pana acolo cu masina si surpriza: esarfa numai era, ma uit atent pe si dupa canapea, pe jos, nicaieri nu era si parca imi pare si mai tare rau.
    Poate multi ma vor considera nebuna, ca la ora 3 noaptea m-am urcat in masina si am parcurs 60 km pentru o esarfa, dar oare era doar o esarfa?  Nu avem fiecare lucruri de care ne atasat, la care tinem?
    Ce ne face sa ne atasam de unele lucruri? Poate ne aduc aminte de partile bune din trecut, de anumite momente, situatii sau persoane. Toata lumea realizeaza ca pierderea unui lucru material care nu are o mare valoare estimata in bani, nu este asa mare, teoretic poti cumpara un alt obiect asemanator. Si totusi unele obiecte au o valoare sentimentala pentru noi, o valoare mai mare decat cea a banilor.
   Sunt convinsa ca fiecare dintre noi a avut un lucru la care a tinut si la un moment dat l-a pierdut, l-a uitat intr-un loc, l-a spart, l-a rupt, etc. si nu l-a putut recupera, dar intr-un final l-a uitat. Te simti nefericit, vinovat, invins pe moment.
   Asa ca, de acum incolo, mi-am propus sa nu ma mai atasez asa usor de lucrurile care imi plac, sa incerc sa le privesc de departe, sa le admir si atat, sa le vad ca pe niste lucruri care in timp se scorojesc, se uzeaza, se strica si intr-un final tot la cosul de gunoi ajung.

Subiecte de blog

           E greu sa-ti gasesti inspiratia stand in fata unui calculator, uitandu-te la o pagina de postare noua, alba,  imaculat de alba si atat, mintea ta hoinareste prin diverse locuri incercand sa gaseasca ceva de scris. Si atunci te gandesti: cum imi vine inspiratia?      

         Am gasit recent foarte multe postari care trateaza problema asta : cum alegi subiectul postarii? ce subiecte sa evite? ce subiecte sa detaliezi? Foarte multi blogeri abordeaza tema subiectelor de scris pe blog. Nu e usor sa ai inspiratie tot timpul, mai ales daca scrii despre subiecte diverse, daca ai un blog tematic de exemplu despre pisici, atunci stii: pisici albe, pisici negre, pisici pe luna, pisici pe autostrada, etc.
      Gasirea unui subiect este intradevar o provocare pentru un bloger, poti scrie despre orice si oricum, dar cred ca mai mult conteaza calitatea postarii, nu neaparat cantitatea, degeaba abordezi subiecte diverse, scrii in fiecare zi cate o postare, daca nimic din ceea ce impartasesti nu are esenta.
     Va insumez cateva din subiectele inepuizabile de scris pe blog:
- filmele ( tot timpul apar filme noi si in plus sunt atat de multe deja facute, incat este de-a dreptul imposibil sa poti face cate o recenzie la toate)
- muzica (artisti consacrati sau noi, clasamente muzicale)
- fashion si make-up (aici fetele stiu cel mai bine: cu ce sa te imbraci, cum sa te machezi, ce se poarta)
- mondenitati (aici subiecte cat in luna si in stele: cine s-a dus la piata si a cumparat oua, cine era la nu stiu ce ora nu stiu unde, etc., o varietate de cancanul "fara numar")
- carti (literatura universala, cat si cea romana abunda de cuvinte)
- locuri de vizitat (aici cui ii plac vacantele si locurile de vizitat stie cel mai bine sa descrie frumusetea pitoreasca)
- pescuit, educatie, stiinta, arta, curiozitati, politica, oameni, etc.
      O diversitate enorma de subiecte care pot fi tratate cu profesionalism, seriozitate si cuvinte de catre multi blogeri. Acum, ma uit pe lista de mai sus si incep sa o triez: ce stiu sa scriu? ce-mi place? pot scrie despre un subiect despre care nu stiu mai nimic? pot aborda un subiect doar de dragul de a scrie? Nu, nu pot, nu pot scrie despre orice,daca nu-mi place pescuitul, nu pot descrie sau copia un articol despre pescuit, nu ar fi corect, nu m-as regasi in postarea respectiva. Si uite asa, avand numeroase subiecte de aprofundat, tot stai si te gandesti: eu despre ce sa scriu azi?

Traim in Romania revoltei

          Intr-o dupa amiaza linistita de toamna, am intrat intr-un supermarket sa-mi fac cumparaturile, nefiind foarte sigura ce sa cumpar,  fac cateva ture, iar intr-un final ma hotarasc, le asez constiincioasa in cos si ma indrept spre casa sa le achit. Aici, surpriza: un domn foarte nervos, pensionar dupa varsta, tipa la casierita. Domnisoara destul de suparata si ea, ii explica domnului ca nu are de ce sa fie asa revoltat . Uimita, asist fara sa vreau la spectacolul dat de cei doi. Domul pleaca intr-un final trantind usa, reprosandu-i domnisoarei ca nu ii spune ea lui ce sa faca! Ajunsa in dreptul casieritei, constat ca aceasteia ii tremurau efectiv mainile, incercand totodata sa se calmeze. Aflu cu stupoare ca domnul nervos avea de plata 9,5 lei, dar fata i-a propus sa-i dea 50 bani pentru a-i inapoia 1 leu restul (de multe ori chiar este o problema in magazine legata de marunti, nu au sa-ti dea restul intreg).
           Peste tot, in Romania, sunt astfel de cazuri, in care lumea este foarte revoltata din orice!
- nu te poti programa la medic in ziua in care vrei, esti revoltat(medicul este de vina pentru ca are foarte multi pacienti programati si nu are timp sa te vada si pe tine)
- trebuie sa platesti o investigatie nedecontata de cas, te revolti( ajungi la laborator si te descarci: ca platesti atat pentru cas in fiecare luna, ca nu ai beneficiat de nimic pana acum),
- nu ai destui bani sa platesti un produs pe care ii vrei, te revolti ( magazinul este de vina, are preturi prea mari).
- constati ca la casa ajungi sa platesti alt pret decat cel afisat la raft, te revolti.
       De cele mai multe ori, daca nu de fiecare data ajungi sa te descarci pe cine nu trebuie,  pe cine nu are putere de decizie in situatia respectiva.
          Ne-am pierdut capacitatea de intelegere, de compasiune, de umanitate, dar cel mai mult ne-am pierdut bunul simt. Ce o sa se intample cu Romania revoltei? Ce o sa se aleaga de viitorul copiilor nostrii?
Daca toata lumea e nervoasa si revoltata, ce rezolvam? Ne ajuta cu ceva faptul ca ne revoltam? de ce nu alocam mai mult timp intelegerii unei situatii decat criticarii ei?
       Una este sa constati o problema, sa o intelegi, sa o dezbati si sa cauti o rezolvare adecvata, iar alta este sa te revolti.
      Asta este o problema a democratiei in care traim, dupa foarte multi ani de comunism, multi dintre noi nu au inteles exact etapa de tranzitie catre democratie, Am fost invadati de multitudinea de posibilitati! Si uite asa ajungem sa cerem mai mult decat putem da.

Ce este hoinarind pe blog?

          Stand intr-o seara cu laptopul in brate, m-am hotarat sa fac un blog, zis si facut, intru pe blogger.com, creez un cont si dupa ce "probez" 30-40 nume deja luate, ma bate gandul sa renunt. Toata lumea are blog, toata lumea scrie! Nu reusesc nici numele sa-l aleg, toate sunt luate. Sunt enorm de multe bloguri pe net, unele mai bune, altele comune, unele foarte citite si apreciate de multi, altele care nu au facut cunostinta cu nici un cititor. Dar cine sta sa le numere?
          Am observat ca foarte multe bloguri, de fapt majoritatea blogurilor, sunt tematice, adica au o anumita tema pe care o abordeaza in fiecare postare si unii sunt foarte pasionati si foarte buni in ceea ce fac, dar oare nu simti nevoia uneori de diversitate? Nu simti nevoie sa scrii si despre altceva? Daca ai un blog despre politica nu simti nevoia sa postezi ceva despre scoala, de exemplu? E ca si atunci cand esti sofer si ai numai drum drept pentru multi km inainte, la un moment dat vrei sa dai de o curba.
          Ce tema as putea aborda? Ce anume as putea diseca pe net? Ce as putea aduce nou in lumea blogului?

          Si uite asa nestiind o tema pe care sa o abordez in mod constant pe blog..m-am hotarat: hoinaresc, hoinaresc pe blog, stiu despre orice si oricine imi vine in minte, poate despre caini, luna, extraterestrii, orice.
          Asa ca va astept alaturi de mine sa hoinarim pe blog.